Sunday • August 2, 2009 • by Fleur du Mal
Alerga nebun prin arşiţa nopţii. Luna îl scuipa cu razele ei morbide şi-i zâmbea perfidă. O blestema că nu răcea străzile incinse de soare pe parcursul zilei.
Read More…
Sunday • July 26, 2009 • by Fleur du Mal
Mi-era frcă. Şi parcă şi-acum mai îmi e… Nenorocita aia de anxietate. Eram gravidă. Aveam şi eu ceva al meu. Numai şi numai al meu. Nişte celule, care cică deja formau un embrion. Eram frumoasă. Şi îngrozită. Mă vânau. Mă vroiau a lor. Să fiu a lor, nu a mea. De ce dracu nu ma lăsau sa fiu a mea? Şi începusem să privesc prin jur. Îmi simţeam ochii mari. Erau ai mei parcă. În oglindă era o femeie blondă. N-o vedeam întotdeauna. Se mişca prin cameră, când la uşi, când la ferestre. Ferestre mari. Enorme. De palat din seolul XVIII. Din când în când mă paralizau ochii ei mari, îngroziţi.
Read More…
Comentarii recente