Eu
Întotdeauna mi s-a părut foarte dificil să vorbesc despre mine, de fapt nu să vorbesc despre mine, ci, mai exact, să ma descriu. În esenţă sunt un tip căruia îi place frumosul şi frumuseţea, sunt vertical în sensul că spun lucrurilor pe nume, chiar dacă uneori o dau în bară rău de tot şi mai sunt un tip, care uneori acţionează sub imperiul impulsului, ştiind că e cea mai mare prostie pe care o pot comite.
Sunt extrem de pretenţios, dar nu tendenţios. E greu ca un alt tip să mă atragă, dar atunci când acest lucru se întâmplă, devin vulnerabil, iar dacă obiectul atracţiei mele se dovedeşte a fi deştept, sunt foarte uşor de descoperit.
Una dintre slăbiciunile mele cele mai mari este iubirea. Mi s-a întâmplat să mă îndrăgostesc de două ori şi jumătate şi să iubesc de două ori. Până acum am avut numai de suferit, lucru care nu mi-a diminuat câtuşi de puţin încrederea în iubire.
M-aş putea numi naiv, ca să mă exprim drăguţ, sau ridicol, dacă ar fi să-mi amintesc de o replică primită acum nişte ani. În orice caz, efectiv nu mă interesează câtuşi de puţin, dacă etichetele pe care le primesc îmi sunt favorabile sau nu.
De învăţat, am învăţat că trebuie să mă descopăr, să stau de vorbă cu mine, să ma iubesc şi să mă analizez cât se poate de obiectiv, pentru că altfel dorinţa mea de a dărui sprijin şi iubire celor pe care-i iubesc, ar fi doar o şaradă ieftină şi, implicit, de prost gust.
Cam atât…
