Nebunie
tac morile de vânt.
sub primul strat de stele-
sufletul ce tremură visând:
în zbor să atingă
nemurirea gândurilor de iubire.
tac pruncii nenăscuţi
în pântecele mamelor dispărute-
această toamnă
înainte de suferinţa din lume,
viaţa să le-o schimbe.
zece degete
pe clapele albe şi ude:
aşteaptă
încă de pe acum;
vocea lui Dumnezeu
spre răsărit
sa le îndrume.









