Archive for October, 2009
Răzbunarea iadului
Răzbunarea iadului fierbe-n inima mea! Mistuit de flăcările morţii şi-ale disperării! – O scurtă traducere şi adaptare a primelor versuri din una din ariile mele preferate. Fiind extrem de intensă, o ascult foarte rar. A venit I. acasă şi mi-a adus o stare de tensiune incredibilă. Tot felul de reproşuri mai mult sau mai puţin tacite, provenite desigur din comportamentul personajului negativ al unei poveşti împuţite, care, a dracului, se încăpăţânează să continue. Am spus şi nu a fost bine, am acţionat şi a fost teribil, m-am retras şi s-au încreţit frunţi, m-am izolat şi s-a transmis. În povestea asta spurcată şi dată dracului sunt momente de respiro, rare şi artificiale. Niciodată nu-ţi poţi imagina când va demara din nou acţiunea. Eu nu mai vreau să joc în piesa asta. Niciodată n-am cerut rolul sopranei în opera asta perfidă.
O parte din mine
Azi a venit I. acasă şi mi-a spus că s-a întâlnit cu B.. Nu am văzut-o de mult. A trecut printr-o etapă foarte grea şi ultimul lucru pe care mi l-a spus a fost că s-a îndepărtat de toţi, pentru a-şi petrece timpul cu familia. M-a durut, dar nu i-am putut contesta decizia. A trecut vara, eu sperând că ea va da vreun semn. Am mai cautat-o prin mesaje si prin mailuri. Nimic. Acum I. îmi spune că B. e foarte duparată pe mine. De ce? Nu ştiu şi nu înţeleg. La urma urmelor eu ar trebui să fiu supărat pe ea, dar nu sunt. Nu cred că orgoliile îşi au locul într-o astfel de prietenie.
Atât mi-a venit în minte:
Thalía, melodie nouă, "Equivocada"
Surpriza zilei vine de la Thalía, căreia i-am simţit lipsa în ultimii ani. Absenţa ei s-a datorat naşterii fiicei sale şi dorinţei de a se dedica familiei. Acum, în loc să ascult o melodie de-a ei în Winamp, am căutat-o pe net şi astfel am aflat de noul single: “Equivocada”.
Mi-a plăcut enorm apariţia ei extrem de simplă. Supranumită de multe publicaţii “Împărăteasa frumuseţii”, Thalía şi-a prezentat superba şi profunda piesă nouă, cu un look simplu, necoafată şi cu un machiaj absolut minimalist. Îmi place extraordinar de mult!
Felicitări, Thalía! Mă bucur că ai revenit pe scena muzicală!
Un copil magic
Ploaie, frig, gol. Sunt cuvintele care mi se preindau prin cap în seara asta. După cum am spus în articolul anterior, trebuia să ies. Am aşteptat destul până a catadicsit să apară autobuzul cu numărul 43. Înăuntru feţe, feţe, feţe. Lipsite de expresivtate. Unele zâmbeau, altele priveau, unele emiteau unde sonore. Pentru o clipă am căutat instinctiv o urmă de fericire. Nu am vazut-o pe nici una din acele feţe, care-şi schimbau contururile, culorile şi texturile pe măsură ce autobuzul pleca din staţie în staţie. Pe geamurile aburite se scurgeau alene stropii de ploaie. Maşini de toate felurile treceau pe cealaltă bandă, depăşind aglomeratul 43. Şi mai era şi frigul, care m-a învăluit în negreala lui udă odată ce am coborât la destinaţie.
Eu cu mine
Mă cam durea capul acum vreo două ore şi am încercat să dorm puţin. Am aţipit surprinzător de repede, dar parcă eram semiconşient. Îmi dădeam seama că visez, dar nu mă puteam trezi cu totul. O stare foarte tâmpită. Tot felul de aberaţii s-au perindat prin mintea mea, aberaţii pe care nu mi le mai amintesc, dar categoric nu au fost deloc plăcute, dat fiind faptul că după ce m-am ridicat din pat, m-am simţit şi mai obosit. M-a cuprins o stare de agitaţie, pe care nu ştiu încă cum să o gestionez şi tot ce aş vrea să fac, ar fi sa nu ies azi niciunde. Dar n-am să pot face chestia asta… Nici azi.
Apa şi uleiul
Azi noapte am ajuns în Sauvage puţin după 12. M-am Întalnit cu R. si alţii. Erau şi D. şi P., nişte cunoştiinţe. Sunt băieţi de treabă, dar există pe lumea asta lucruri care nu pot fi combinate. Am mers la bar râzând, ne-am distrat copios până când am reuşit să luăm două sticle de vin. Până la urmă eu am ales un vin roşu demidulce, iar R. unul roşu demisec. Am luat pahare şi pentru ceilalţi. Dar amabilitatea noastră nu a fost apreciată, pentru că nişte papile neantrenate nu pot savura un vin bun. În schimb am primit înapoi nişte strâmbături de nesatisfacţie. În fine… Am mai stat ce-am mai stat pe acolo, după care am hotărât să mergem şi-n Club 30.
Pre-Sauvage
Azi am dormit până pe la 10 şi ceva. Doamne, ce bine mi-a prins! Când m-am dus la bucătărie să-mi fac cafeaua, am constatat că centrala termică nu funcţiona. Mi se păruse mie un pic cam rece în casă, dar m-am gândit că poate coborâse I. temperatura. Când colo instalaţia era subpresurizată. Ştiam eu că trebuia umplută până când indicatorul arăta 1,5 – 2 bari, dar problema era că nu ştiam cum se face. Cum sunt complet atehnic… Un mare handicap, dar pe măsură ce se mai întâmplă câte o chestie, mai învăţ şi eu. Aşa că am coborât la vecinii de jos, o pereche de tineri căsătoriţi, cu care mă înţeleg foarte bine. Au venit ei şi au umplut instalaţia şi acum cred că sunt în stare să o fac şi eu, dacă va mai scădea presiunea.
Sangría, ciocolată şi paste
O dimineaţă, care era de fapt mai mult noapte, nişte străzi îngheţate, un tramvai arhiplin cu geamurile aburite, curs cu grupa preferată, din nou tramvai, de data asta cu soarele pe cerul albastru, din nou străzile îngheţate şi acasă. Apoi un telefon de la “doamna” cu pricina, care şi-a trimis soţiorul cu avansul la salariu. Bine că l-a trimis.
Cam aşa aş rezuma prima jumătate a zilei. Apoi m-am “delectat” cu ceva activităţi gospodăreşti, în sensul că am suprasolicitat maşina de spălat. Între timp, sora mea plecase cu ceva treburi prin oraş.
Speranţa
Eu şi întrebările mele tâmpite. Cum să mai găseşti ceva de lucru în ţara asta? Ceva ca lumea de lucru, adică. Acum câteva zile am primit fantastica veste că firma retrage grupe de la trainingul de germană, lucru care pentru mine a însemnat înjumătăţirea salariului. “Doamna” care a facut acest lucru s-a exprimat într-un mod foarte umilitor, motiv pentru care sunt foarte lezat. OK, se întâmplă chestii naşpa, dar de ce trebuie să le faci şi mai urâte, de ce trebuie să umileşti? Primul lucru care mi-a venit în minte, a fost să-mi dau demisia pe loc. Dar m-am abţinut, pentru că încă nu am reuşit să găsesc altă variantă.
Bărbatul gay
Primul lucru care-ţi vine în minte când te gândeşti la gay e un tip care face sex cu alt tip, aşa-i? Dar mai sunt şi alte dedesubturi, care trebuiesc luate în considerare înainte de disecarea conceptului de băiat gay. România şi societatea ei ar trebui să evolueze ceva mai rapid în această direcţie, dacă vrea să facă “europenizarea a-la-carte”. Nu am de gând să mă apuc să critic şi eu apucăturile României homofobe. Cel puţin nu asta e intenţia mea actuală.
Comentarii recente