A complete lack of words. Like lightning that never strikes the same place twice, my inspiration seems to fade away. I feel like I have to let something out, just don’t know what exactly and how to do it either.
I don’t know why, but these last days I’ve been on autopilot reviewing my life. It’s [...]
Mă miram şi eu, ai plânge pentru mine?… Şi mă întrebam, ai întinde mâna spre mine?… Câţi protagonişti trebuia să aibă în preajmă? Stătea în faţa latop-ului într-un extaz drăcesc, blestemând amurgul pentru a mia oară. Îi râdea în faţă, sorbind alene din paharul în care se legănau leneşe două degete de cognac. Cu siguranţă, [...]
- Ştii? începu Armand odată ce uşile se închiseră după ei. Mi-ar plăcea să vedem Parisul.
- Nu te înţeleg, mon cher, răspunse ea desprinzându-se de braţul lui şi aşezându-se pe un fotoliu.
- Noi întotdeauna mergem la Opera, la baluri, la jocuri, dar niciodată nu ne uitam dincolo de lucrurile astea. Mă înţelegi acum?
Purtam azi o discuţie, una din aia constructivă, în care evident că am ajuns la fericire. Până la urmă e o chestie de percepţie. Ajunsesem la un moment dat la un punct contradictoriu, dar atunci nu mi-a venit în minte o replică. Cred că e absolut minunat să poţi spune, că ai pe cineva, cu [...]
